(foto) Originea termenului PECO! Istoria benzinăriilor comuniste dispărute după anii ’90

Distribuie:
  • 12
  •  
  •  
  •  
  • 1
  •  
  •  

Înainte de anul 1989 nu existau stații de alimentare cu carburant gen OMV, MOL, LUK sau Rompetrol, asta pentru că Nicolae Ceaușescu a avut grijă ca automobilele autohtone să se alimenteze din produsele proprii, naționale, obținute din petrol scos din pământ românesc, nu importat. Pe vremuri, mașinile opreau doar în benzinăriile PECO. Iată povestea acestui brand dispărut și transformat acum într-o „poreclă universală”.

În caz că nu știai, termenul general folosit și azi pentru benzinării, PECO, vine de la numele pe care îl aveau stațiile de alimentare înainte de 1989. PECO înseamnă Produse Etilate cu Cifră Octanică și era prescurtarea folosită de lanțul de benzinării de pe teritoriul României între anii 1954 – 1990. De fapt, PECO a fost unul din primele branduri românești de succes și a fost, pentru patru decenii, singurul lanț de benzinării, singurul producător și distribuitor de uleiuri și lubrifianți pentru vehicule.

Înainte de ’89, România avea o industrie proprie a petrolului, de la extracție şi până la prelucrare. Sondele de petrol își făceau treaba, aparținând toate companiei de stat Rafirom, iar combustibilul extras era transportat prin cele 1.800 de kilometri de conducte ale Petrotrans, o altă companie de stat, spre una din cele 10 rafinării Rafirom, după care erau prelucrate și distribuite de PECO, o altă companie a României. Mai mult, fraţii de peste Prut produceau atât de multe produse petroliere încât le și exporta vecinilor, dar și în Africa sau America de Sud!

PECO era o companie care se ocupă de producerea, ambalarea și distribuirea produselor petroliere. Era, de fapt, brandul cel mai popular în rândul șoferilor și mecanicilor auto, deoarece singurele uleiuri de motor, de cutii de viteze, de frână și hidraulice pe care le puteai cumpără de la magazine și din benzinării erau marca PECO.

Tot sub același nume se vindea și carburantul în România. PECO avea în anul 1962 nu mai puțin de 160 de stații de alimentare la nivel național (25 doar în București), după care, în 1980, ajunsese la 310 stații de alimentare. Fiecare oraș avea cel puțin o benzinărie PECO, iar Bucureștiul, Constanța și Timișoara aveau câte peste 4 stații la început. În aceste benzinării se vindeau „benzine” premium cu plumb și diesel, dar și o gama variată de uleiuri auto. Până în 1989, deși nu se știe numărul cu exactitate, se estimează că erau în România peste 580 de benzinării PECO.

Pe lângă produsele marca PECO, șoferii români nu prea aveau alte opțiuni de uleiuri pentru motor. De fapt aveau, dar numai „la negru”, adică uleiuri importate clandestin. Acestea însă erau utilizate mai ales de cei care alergau la curse sau în automobilele de competiție. Între 1965 și 1989, cel mai popular ulei din export era Texaco, adus de la sârbi și de la unguri. Însă acest ulei era scump și rar, marea majoritate a șoferilor apelând tot la lubrifianții PECO.

Vezi şi: În România a apărut benzina care costă aproape 60 de lei litrul, poate cea mai scumpă din Europa

Oricât de mult era apreciat acest brand cu istorie, care și-a pus amprenta asupra tuturor mașinilor din România care circulau înainte de 1989, trebuie de menţionat că produsele sale petroliere nu erau cele mai calitative. Șoferii de Dacii, de exemplu, cunoșteau calitățile slabe de răcire, lubrifiere și curățare ale uleiurilor PECO și făceau schimbul la fiecare 5000 de kilometri!

Același lucru era valabil și pentru benzină și motorină: calitatea carburantului era un destul de slabă, mulți șoferi alegând să pună spirt sau metanol în rezervor pentru o ardere mai bună, dar și să schimbe filtrul de carburant de vreo 4 ori pe an.

De la marca PECO a rămas doar cu o imagine frumoasă. Pentru că erau benzinării foarte îngrijite, luminoase, cu reclame mari și colorate, așa cum vedem în emisiunile de pe History, în care sunt descoperite diverse semne vechi din stațiile de carburant.

PECO avea totemuri luminoase înalte, încă din anii ’60, iar sigla cu roșu, galben și albastru, culorile drapelului, era prezentă pe fiecare pompă și la fiecare intrare în stație.

Din păcate, imediat după Revoluție, câțiva băieți deștepți care manipulau energia s-au gândit că nu strică să omoare acest brand de renume. În 1991 ia naștere Petrom care, în decurs de câțiva ani, duce la dispariția companiilor de stat Rafirom, Petrotrans și PECO. Stațiile PECO dispar de tot și se transformă în stații Petrom, iar toate produsele pe care până atunci erau comercializate sub acest nume se transformă în produse Petrom.

În 2004, OMV cumpără această companie și reorganizează toată producția și distribuția de produse petroliere, dar măcar păstrează două din cele trei culori ale logoului original PECO… 

În concluzie, corect ar fi să folosim cuvintele benzinărie sau staţie de alimentare cu carburant, în loc de PECO, asta pentru că nu sunt deloc sinonime cu denumirea acestui brand.

Vezi şi: E bine să ştii! Carburanţii de la staţiile PECO din statele membre UE şi-au schimbat denumirea

Foto: ,  şi 
Sursă:


Distribuie:
  • 12
  •  
  •  
  •  
  • 1
  •  
  •  

Articole relaționate